Retea

Vasile Ionescu

Sunt activist pentru drepturile romilor și mă lupt pentru egalitatea de şanse a acestei minorităţi încă din anii ’90. Am fost o singură zi la grădiniţă şi, în ziua aceea, un copil român mi-a spus: «Uite, vine un ţigan!». Nu m-am mai dus niciodată la grădiniţă, dar se pare că atunci când m-am dus la şcoală, în clasa I, ştiam deja că trebuie să fac ceva cu viaţa mea. Am fost totdeauna premiant. Am citit foarte mult pentru că îmi făcea plăcere, era probabil şi o formă prin care ieşeam din realitate, într-o altă lume în care să mă echilibrez. Chiar dacă asta nu se spune prea des, în şcoala românească rasismul este extrem de puternic. Cazul meu: mi-a fost construit un stigmat identitar din care mi-a fost foarte greu să ies. Sentimentul acela de inferioritate a fost foarte pregnant, în toate etapele vieţii, dându-mi un puternic simţ de neîncredere.