Retea

Vidrascu Andreea Raluca

,,Când eram mică obișnuiam să le citesc păpușilor iar acum le citesc copiilor.”
,,Despre mine” nu știu cum aș putea începe sau nu știu cum aș mai putea să mă descriu… Andreea, 23 de ani, un capricorn tare încăpățânat.
De cele mai multe ori când mă gândesc la cine sunt eu acum îmi amintesc fiecare piedică, fiecare insultă și de cele mai multe ori momentele în care mi-am dorit să renunț.
Încă din copilărie îi furam mamei rujul din geantă și mâzgăleam pereții cu cifre și litere, scriam pe ușile dulapului cu cretă, imaginându-mă deja cadru didactic. Îmi amintesc că cea mai mare bucurie o aveam când se încheia câte un an școlar deoarece primeam portofoliul în care aveam toate lucrările din anul care se încheiase și faptul că îmi corectam cu pixul roșu caietele. Toate jocurile copilăriei se roteau în jurul acestei meserii care, în ciuda a tot ceea ce mi-a apărut în cale astăzi, o practic cu cel mai mare drag și cu cea mai mare pasiune.
Îmi amintesc și uneori mă întristez dar în același timp mă amuz deoarece nimeni nu avea încredere în mine doar pentru că nu eram bună la matematică iar în liceu datorită faptului că eram de etnie romă.
La sfârșitul clasei a VIII-a, puțin dezorientată, uitasem de visul meu și mă orientam spre filologie sau științe sociale până când am dat evaluarea națională și am luat a doua cea mai mare notă pe școală în condițiile în care nu eram printre primii din clasă. Am răsfoit broșura cu ofertele educaționale și am fost încântată de singurul loc special oferit la Liceul Pedagogic din Bacău. La probe eram eu și restul de 45-50 de copii. Nu am fost cea mai talentată nici la desen și nici la muzică dar mereu mi-am dorit și m-am străduit să învăț. Singura mea perioadă bună în liceu a fost doar primul semestru din clasa a IX-a, căci după în fiecare zi mă rugam la Dumnezeu să mă întărească ca să pot continua, voiam să renunț deoarece mă săturasem de colegii și profesorii rasiști.
Am învățat lucruri cu adevărat importante care m-au ajutat în momente critice pentru că de cele mai multe ori mă aruncam cu capul înainte chiar și atunci când era vorba de cei mai aspri profesori și în ciuda tuturor eforturilor nu eram apreciată. Îmi amintesc și că primele proiecte didactice le-am făcut de mână pentru că nu aveam laptop sau calculator ca celelalte colege și am continuat fără să mă plâng. Am pus suflet în fiecare activitate, fiecare lucrare și în orice mă ajuta să evoluez. Fericirea absolută a venit în momentul în care am luat bacalaureatul. Am fost într-o zi la liceu după diplomă și mă întâlnesc cu profesoara de matematică care mă întreabă:
-Ai luat bac-ul? Nu am apucat să schițez nimic că îmi spune ,,a doua oara…nu?” și i-am zâmbit de parcă aș fi cucerit cel mai mare imperiu ,,nu, din prima încercare am luat la toate”… Expresia ei... neprețuită.
Un aport important asupra mea a fost adus de faptul ca am participat la tabere,proiecte si activități destinate romilor.din fiecare lucru ascultat sau transmis de mine la rândul meu m-a ajutat să mă descopăr, să mă dezolt și să fiu omul de astăzi.
Mi-am recuperat încrederea în oameni doar în cadrul facultății unde am cunoscut oameni în adevăratul sens al cuvântului și de la care am învățat lucruri prețioase. Mergeam de drag pentru că nu mă mai judeca nimeni și nu mai eram luată peste picior.
Deși mi-am dorit să profesez imediat după liceu nu am reușit și din dorința de a lucra cu romi am urmat un curs de mediatori școlari și m-am angajat in satul Rădoaia, comunitate compactă de romi. Una din marile probleme a școli era abandonul și absenteismul pentru că familiile fie plecau în străinătate, fie făceau treburile casei și nu mai aveau timp de școală. Am fost într-o zi la poarta unei fete cu foarte mult potențial și foarte inteligentă, cu mult bun simț pe care nu mi-aș fi dorit să o pierd din vedere. Am ajuns în fața porții iar ea lângă un cuptor de lut avea o lighean imens în care avea rufe de spălat, am stat de vorbă și în final am aflat că ea nu era lăsată de părinți să meargă la școală, nu avea nici măcar haine pe care să le îmbrace si era obligată să aibă grija de frații mai mici.
Am strâns din dinți și mi-am dorit să pot să fac mai mult și să ajut mai mult. Între timp am organizat activități cu copii, am invitat și părinți și toți profesorii împreună cu direcțiunea au fost surprinși de rezultat.
Am renuntat la postul de mediator pentru că îmi îndeplinisem încă un vis, eram educatoare în comunitatea mea, în satul în care am crescut și eram colegă cu cei care mi-au fost profesori. Mi-aș fi dorit să-mi continui activitatea dar nu era un post titularizabil.
Am continuat să învăț și am promovat examenul de titularizare cu o medie care îmi asigura un loc titularizabil. Nu a fost cel mai bun început dar am avut cea mai frumoasă continuare. Am promovat examenul pentru definitivare în învățământ din prima încercare iar acum m-am înscris pentru obținerea gradului didactic II.
Îmi iubesc enorm de mult meseria și colectivul pe care îl pregătesc pentru viitor. Îmi dau seama în fiecare zi că fac lucrurile cum trebuie. Fiecare zâmbet, fiecare îmbrățișare, fiecare cuvânt auzit din gurițele lor mă face să continui și să las doar lucruri frumoase în sufletele lor.
Deși am urmat facultatea de Psihologie și a Științelor Educației, specializarea psihologie, îmi doresc să învăț în continuare și voi urma și conversia profesionala în Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar cu un master în domeniu.